Am ajutat Curtea Constituțională cu câteva sute de pagini de explicații, date, cercetări științifice și jurisprudență (Amicus Curiae referitor la dosarul nr. 3454AI/2021 – în cazul sesizării de neconstituționalitate a proiectului de lege pentru modificarea și completarea legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic)! Alături de inițiativa și efortul de neprețuit al colegilor de la Asociația Alianța pentru Combaterea Abuzurilor, Coaliția Natura 2000 face încă un pas pentru ca România să aibă legi având ca fundament știința și bune practici dovedite!
Prezentul amicus curiae este formulat in sprijinul sesizării de neconstituționalitate a Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006-Plx 369/2021 și L 180/2021, formulată de Grupul Parlamentar al Uniunii Salvați România, cu termen de judecată la data de 16 decembrie 2021.
CONȚINUTUL Propunerii legislative
Propunerea legislative prevede în esență două modificări importante ale legii nr. 407/2006, privind vânătoarea și protecția faunei cinegetice.
* În primul rând, prin modificarea art. 6, alin. (1), lit. f); art. 1, lit. h); art. 24 Legii nr. 407/2006 și Anexei nr. 1 B la Legea nr. 407/2006, Propunerea legislativă elimină obligația Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor de a stabili anual cote de recoltă/vânătoare pentru speciile de păsări migratoare (menținând doar obligația stabilirii cotelor de recoltă pentru specia căprior și pentru celelelte specii de interes cinegetic ”sedentare” admise la vânătiare) pe care o înlocuiește cu reglementarea la Anexa nr. 1 B , a unui ”număr maxim de exemplare de păsări/specie ce pot fi vânate într-o zi de către un vânător” (Exemplu: 25 de exemplare de ciocârle/zi/vânător; 10 exemplarede gâscăde vară/zi/vânător; 20 de explore din specia titurică/zi/vânător; 25 de exemplare din specia prepeliță/zi/vânător etc.)
** În al doilea rând, prin modificarea art. 28, alin. (3), lit b) din Legea 407/2006 se scurtează stagiul de pregătire al candidaturii la obținerea permisului permanent de vânătaore, de la perioada de 1 an la o perioadă de numai șase luni.
COTELE DE RECOLTĂ ȘI CONSECINȚELE ELIMINĂRII LOR.
În legea actuală, fauna de interes cinegetic a României reprezentată de păsările migratoare se poate vâna numai pe baza aprobării anuale de către administratorul faunei de interes cinegetic (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor) a unor cotă de recoltă. Potrivit definiției din Legea 407/2006, cota de recoltă reprezintă ”numărul de exemplare din fauna de interes cinegetic aprobat anual de către administrator pe specii și gestionar (…), care se poate vâna în cadrul unui fond cinegetic”;
Așadar, Cota de recoltă/vânătoare are un rol esențial în economia vânătorii, fiind una din premisele și garanțiile fundamentale ale protecției, conservării și utilizării durabile a biodiversității (reprezentate de fauna de interes cinegetic) pentru că asigură o limitare certă a vânătorii prin stabilirea,(teoretic pe baza unor studii/cercetări) unui număr maxim fix de animale per specie (cu necesitate mai mic decât efectivele populației) ce pot fi vânate anual, indiferent câți vânători (români sau străini) vânează acest număr de animale, pe parcursul sezonului respectiv. Cota de recoltă este menită, deci să asigure predictibilitatea impactului vânătorii asupra efectivelor speciilor vânate, în condițiile în care: este stabilită/cunoscută anterior debutului vânătorii (acoperind astfel, dimensiunea preventivă obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească orice măsură de protecție a mediului și de utilizare durabilă a biodiversității) și este în mod necesar mai mică (sau semnificativ mai mică) decât efectivul populației asupra căreia se exercită vânătoarea pe un teritoriu, reprezentând, deci, un procent/o fracțiune din populația respectivă (aspect ce presupune cunoașterea/evaluarea efectivelor populațiilor din care se extrage această cotă de recoltă). În plus, cota de recoltă ar trebui calculată printr-o metodologie științifică pentru a fi compatibilă cu exigențele principiilor conservării și utilizării durabile ale acestor specii.
Propunerea legislativă elimină obligația anuală a administratorului faunei de interes cinegetic (Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor) de a stabili cote de recoltă pentru speciile de păsări migratoare admise la vânătoare permițând, astfel, vânarea acestor păsări fără acordul administratorului și într-un număr care nu mai este stabilit anual de administrator. ”Vidul” științific și ecologic provocat de eliminarea Cotelor de recoltă este mascat prin introducerea direct în lege (total nefundamentat) a unui ”număr maxim de exemplare de păsări/specie ce pot fi vânate într-o zi de către un vânător”(De exemplu un vânător poate vâna într-o zi, un nr. maxim de 25 de ciocârlii, 10 gâște de vară, 10 gârlițe mari, 50 de grauri, 20 de exemplare de porumbel gulerat, 25 de prepelițe, 20 de exemplare de turturică, etc)
Această nouă soluție legislativă este însă un simulacru de limitare a vânătorii, o pseudo-limitare, (radical și substanțial diferită de limitarea veritabilă garantată prin cota de recoltă), pentru că NU prevede și nu reglementează și limitarea numărului de vânători care pot vâna ”numărul maxim de păsări/specie/zi” într-un sezon de vânătoare. Or, dacă numărul de vânători (care pot vâna numărul maxim de păsări stabilit de lege), NU este limitat, înseamnă că numărul maxim de exemplare/specie ce pot fi vânate anual în România (pe care cotele de recoltă însumate îl indică cu claritate ) este IMPREDICTIBIL dar mai înseamnă și că acest număr de exemplare/specie vânat anual în România, poate DEPĂȘI EFECTIVELE totale ale populațiilor acestor specii care cuibăresc în România, care tranzitează în pasaj prin România sau care iernează în România, fapt completamente ABERANT din perspectiva imperativelor protecției, conservării și utilizării durabile a bioduiversității.
În CONCLUZIE, legea nu face de fapt, decât să înlocuiască, o normă care asigura predictibilitatea cantitativă a vânătorii prin limitarea ei certă (cotele de recoltă) și fundamentată știinșific cu o normă incapabilă să mai garanteze ceva, deci cu o NORMĂ care contravine flagrant principiilor protecției, conservării și utilizării durabile a biodiversității (reprezentate de fauna de interes cinegetic)
(EXEMPLU SIMULARE:
În România sunt 50.000-70.000 de vanatori la care se pot adăuga alte mii de vânători străini care sunt invitați de asociațiile românești). Intr-o simulare în care numai 2000 de vânători (ceva mai puțin de 3% din vânătorii români) vâneaza numărul maxim de pasari /zi in perioada sezonului de vanatoare rezulta că: într-un an s-ar putea vână întregul efectiv populațional al mai multor specii de păsări care folosesc teritoriul României pentru cuibărit, pasaj sau iernare sau chiar dublul/triplul/cvadruplul efectivului populațional al mai multor specii de păsări care folosesc teritoriul României pentru cuibărit, pasaj sau iernare (sau chiar un număr mai mare de păsări decât efectivul populațional al unor specii, la nivel European) ca de exemplu:
Se permite vânarea a 1.800.000 de exemplare de turturică în condițiile în care (potrivit datelor estimarte cu ocazia raportarii in baza art. 12 din Directiva ”Păsări”, Efectivul din România este estimat la 120.000- 300.000 de perechi; Se permite vânarea a 3.660.000 de exemplare din specia gâscă de vară, în condițiile în care, Populația în timpul pasajelor este estimată la 6110-16162 exemplare, iar populația care iernează la noi este de 4598- 12510 exemplare (populația cuibăritoare din Europa este formată din 120.000-190.000 de perechi, În Europa iernează anual aproximativ 390.000 de indivizi); Se permite vânarea a 2.440.000 de exemplare din specia gârliță mare, în condițiile în care populația cuibăritoare din Europa este de 62.000-72.000 de perechi, iar între populatia estimată în timpul pasaului este de 143.600 -417000; Se permite vânarea a 9.000.000 (9 milioane) de exemplare de cocoșar (sturz de vară), în condițiile în care, România populația cuibăritoare de cocoșar este de 259000-516000 de perechi cuibăritoare; Se permite vânarea a 3.300.000 de exemplare de rață mare in conditiile in care, iar populația care ierneaza este estimată între 54391-228791 de indivizi; Se pot vâna 3.200.000 de exemplare de rață mică in conditiile in care, populatia in pasaj ar fi estimată la cca 200000-300000 de exemplare);