Coaliția Natura 2000 a participat in data de 03.05.2023 la dezbaterea publică pentru Proiectul de Ordin privind aprobarea nivelului de prevenție și de intervenție pentru prevenirea pagubelor și a accidentelor produse de specia urs (Ursus arctos). Minsiterul Mediului, instituție responsabilă cu reglementarea acestor aspecte, alături de asociațiile de vânători, consideră în continuare că reducerea conflictelor om-urs se poate face prin vânătoare de trofeu și prin emiterea unor cote ”de prevenție” în baza unor studii parțiale, neasumate, nesemnate, neverificate. Coaliția Natura 2000 consideră siguranța cetățenilor și a animalelor domestice ca fiind prioritară în orice acțiune de conservare, însă nu poate susține superficialitatea, interesele și circul din spatele fundamentării acestui proiect de ordin. O instituție publică care are ca obiectiv protecția mediului, trebuie să își fundamenteze deciziile în mod profesional, științific și participativ.
Prin OM anterior, 723/2022, prin care s-a stabilit o cotă de prevenție de aproximativ 3 ori mai mică, adică de 140 de exemplare de urs, repartizată la nivel județean, s-au realizat doar 63 de recoltări (45% din total) (conform datelor de pe site-ul Ministerului Mediului). Iar pentru exemplarele nerecoltate, există posibilitatea de emitere a unui ordin modificator, prin care să se prelungească valabilitatea OM 723/2022 și pe anul în curs. Din acest motiv, prezenta propunere de OM nu este justificată.
De asemenea, posibilitatea de a extrage în funcție de mărimea trofeului sau alte criterii care nu țin de domeniul conservării speciilor strict protejate, un număr de 426 de urși din populație cu vânători inclusiv străini, face ca o serie de urși sălbatici din care bună parte nu provoacă probabil pagube, să fie uciși.
În același timp, un număr mult mai mic de urși, respectiv 60, care într-adevăr ar putea provoca pagube și probleme, pot fi extrași din populație din cota de intervenție. Considerăm că această cotă de intervenție ar trebui în continuare aplicată în spiritul OUG 81/2021 privind intervenția de urgență. Altfel, nu reiese urgența rezolvării unor conflicte iminente. Iar în ceea ce privește cotele de prevenție,
Orice derogare de la statutul de conservare, se poate face doar în lipsa altor alternative satisfăcătoare și pe baza unor date certe referitoare la mărimea populației, care ar trebui să cuprindă inclusiv informații despre structura populației, raportul pe sexe și clase de vârstă. În plus, ca derogarea să-și producă efectele și să-și atingă scopul, ar trebui eliminați din populație urșii problematici care provoacă conflicte, în urma monitorizării acestora. Asta dacă într-adevăr se dorește reducerea pagubelor economice și protejarea sănătății și integrității omului.
De asemenea, având în vedere derularea de către Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor a Proiectului Național care urmărește și estimarea populației de urs prin metode genetice din fonduri Europene, considerăm că utilizarea unui studiu realizat prin metode clasice ca bază pentru alocarea unei cote de prevenție de eliminare a unui număr de 426 de urși nu respectă principiul elementar al precauției în luarea deciziilor de mediu. Se pune întrebarea dacă în acest caz se justifică în continuare derularea proiectului european în a cărui justificare cu siguranță a fost menționată și necesitatea unei mai bune estimări și gestionări a populației de urși.
Permiterea recoltării unor exemplare de urs de către vânători care plătesc contravaloarea acțiunii de ucidere a animalului strict protejat, și de asemenea preluarea anumitor părți din acesta ca ”trofeu”, are de asemenea cel mai probabil ca efect alegerea preferențială a exemplarelor de recoltat din motive economice, în funcție de disponibilitățile financiare și dorința “cumpărătorului” și nu are nici o legătură cu măsurile de conservare a speciei, sau remedierea anumitor eventuale dereglări în structura populației (în lipsa unui studiu științific amplu în acest sens nu se poate justifica extragerea masculilor dominanți, așa cum recomandă studiul care fundamentează prezentul Ordin).
Metoda de vânătoare uzitată cel mai frecvent, respectiv așa zisa metodă la pândă și la dibuit, presupune de fapt în multe cazuri atragerea urșilor la puncte de hrănire unde uciderea acestora este mai facilă pentru vânători. Acest mod de acțiune duce în continuare la condiționarea speciei de surse de hrană altele decât cele naturale și induce de asemenea și o rată de supraviețuire mai mare a speciei, la un număr mai mare de progenituri, respectiv cercul vicios de tip ”farming” care nu ar trebui permis pentru o specie strict protejată. Alterarea condițiilor naturale de viață și a comportamentului urșilor prin hrănire în scop de vânare nu poate fi considerată o măsură de conservare validă. În urma unei reduceri accidentale sau de altă natură a acestui tip de hrănire (de exemplu competiție mai mare la locul de hrănire) odată devenit obicei, duce la apropierea urșilor de zonele antropice și provocarea de pagube.
Vânătoarea la goană probabil nu poate fi de asemenea considerată măsură de conservare validă pentru că ea ar conduce mai ales în cazul acțiunilor cu vânători străini, la uciderea aleatorie a urșilor care trec prin zonă atunci când ei sunt prezenți (și care investesc timp și bani pentru a împușca urși).
Conținut Studiu evaluare carnivore mari
În primul rând, studiul este unul parțial (nefinalizat) și neasumat, în lipsa autorului sau autorilor acestuia. Considerăm că decizii importante de management legat de populația unei specii strict protejate, nu pot fi bazate pe un studiu neterminat, anonim, neasumat științific de niciun expert, colectiv de experti, sau institut de cercetare.
Studiul face referire printre altele la ”gospodărirea judicioasă” a faunei de interes cinegetic, prin estimarea mărimii populației, dar și prin ”stabilirea unor propuneri de nivel maxim de prevenție care să nu afecteze mărimea sau structura populațiilor, pentru conducerea acestora spre nivele considerate optime.” Însă, mărimea și structura populației de urși, nu are cum să nu fie afectată dacă se extrag 426 de exemplare, mai ales fără a avea o situație clară a structurii actuale a populației. În acest sens, orice recomandare pertinentă ar trebui făcută după finalizarea studiului genetic, care ar trebui să furnizeze și structura pe sexe și clase de vârstă.
Astfel, recomandările referitoare la cote ar trebui să fie însoțite și de propuneri cu privire la numărul de masculi/femele, respectiv de câți urși adulți sau subadulți ar trebui extrași. Cu atât mai mult cu cât în general, exemplarele problematice sunt cele tinere. În ceea ce privește efectivele optime la care se face referire, nu există o estimare pertinentă acceptată a nivelului/valorii acesteia în momentul de față (nici la nivelul comunității științifice și nici la cel al factorilor cheie interesați), dat fiind că la calculul acestora ar trebui inclusă și baza trofică antropogenă (în special cea reprezentată de hrănirea complementară din pădurile țării).
Legat de metodologie și calcule, am identificat numeroase deficiențe. De exemplu, în ceea ce privește ”corelația directă” dintre densitate urs și număr pagube produse (unde r=0.20 și p<0.001), aceasta este una slabă, nesemnificativă (convențional, coeficienți r mai mici de 0.3 indică o corelație slabă între variabilele analizate). De asemenea, corelația dintre densitate urs și valoare pagube este una și mai slabă (r=0.13).
Legat de analiza datelor la nivel de fond cinegetic, judeţ şi la nivel de ţară, s-a încercat calcularea unui nivel minim și maxim de indivizi la nivel național. Pentru calculul valorii minime a fost folosită valoarea maximă raportată în anul 2018 (7,200 exemplare). Apoi, la această cifră a fost aplicat procentul mediul de creștere a populațiilor de urs la nivel mondial, adică 1,136, rezultând un număr minim de 7,703 indivizi, ceea ce reprezintă un calcul eronat. Pentru valoarea maximă a indivizilor, s-a mers pe evaluarea realizată de gestionarii fondurilor cinegetice, la care s-a aplicat un coeficient de corecție. Metodologia de calcul a celor 2 valori (minim și maxim) nu are sens. Pentru minim s-a mers pe estimarea unei creșteri în raport cu o valoare stabilită în anul 2018 (la nivel de bioregiune și prin date colectate prin sondaj) iar pentru maxim s-a mers pe valori calculate plecând de la numărul de urși raportați de gestionari la nivel de fond cinegetic, la care s-a aplicat o corecție de 50%, care nu are nicio origine științifică, deoarece articolul citat nu conține metode sau rezultate care să sugereze că valoarea aceasta poate fi folosită ca valoare de corecție a unei populații.
De asemenea, se menționează existența unui mecanism de reglaj intrapopulațional, prin care masculii ucid puii (adică reduc și reglează mărimea populației de urs în mod natural). Însă în ultimul paragraf se precizează exact dorința ca masculii sa fie extrași din populație, adică se recomandă exact reducerea unui element important din sistemul de reglaj natural al populației (un mecanism care trebuie încurajat, nu perturbat)
Arii protejate
Având în vedere că o parte importantă din fondurile cinegetice se află parțial sau total în arii naturale protejate de interes comunitar și național, în care vânătoarea este permisă, dintre care unele au fost desemnate chiar pentru protecția speciilor de carnivore mari, considerăm că analiza cotelor de prevenție propuse la specia urs ar trebui să țină cont în fiecare caz în parte de prevederile planurilor de management aprobate ale ariilor naturale protejate sau dacă acestea nu există, de seturile de măsuri de conservare cu caracter provizoriu existente. Astfel, ar trebui ca Ordinul de Ministru să facă distincția clară și să existe precizarea explicită a numărului de urși care se propun a se recolta în arii naturale protejate de interes național și comunitar și în afara acestora.
În opinia noastră,
- tratarea unor specii strict protejate fără a se ține cont de existența ariilor naturale protejate în care acestea trăiesc și fără a exista o analiză detaliată privitoare la impactul asupra ariilor naturale protejate și a conformării la prevederile planurilor de management,
- extragerea unor exemplare fără a exista condiții și decizia administratorilor ariilor naturale protejate cu privire la modul de selecție a exemplarelor care se pot extrage din populație în scop de prevenție prin reducerea populației,
- lipsa analizei în fiecare caz în parte a alternativelor acceptabile la extragerea exemplarelor de urs în scop de prevenție (în condițiile în care referatul de aprobare al acestui ordin menționează acest lucru) mai ales în contextul actual în care există Ordonanța de Urgență 81/2021 aprobată prin legea 197/2022, care reprezintă o alternativă promovată chiar de către Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor,
constituie o încălcare flagrantă a Directivei Habitate 92/43/CEE și a prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 57/2007 “privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice”, aprobată prin legea 49/2011.